Când Luna explodează în șapte bucăți mari și multe mici, omenirea este pusă în fața unei situații fără ieșire: zilele tuturor sunt numărate. Acum ne știm cu toții data morții. Cum vom reacționa? Ce planuri nebunești vor fi născocite?
În Șapte Eve, Neal Stephenson ne spune o poveste plină de detalii despre o posibilă apocalipsă, împărțită în trei părți, fiecare cât o carte de dimensiuni medii.
Titlul original, Seveneves, este un palindrom: se citește la fel de la stânga la dreapta și invers. Povestea curge într-un ritm destul de lent, nu foarte spectaculos, iar pe parcursul primei părți ne tot apare în minte o întrebare:
De ce n-o luau razna de-a binelea cei de pe Pământ a căror soartă era pecetluită? Sigur, mai existaseră și unele tulburări de stradă, dar în cea mai mare parte oamenii înfruntau situația cu un calm surprinzător.
Politica își bagă coada și aici, punând în pericol toate eforturile omenirii de a supraviețui. Pe alocuri, întâmplările te frustrează chiar puțin, mai ales că mulți dintre noi nu-i avem, nici cu această ocazie, la inimă pe politicieni.
O poveste apocaliptică ce ar fi putut deveni surprinzătoare și plină de suspans este relatată într-un mod descriptiv, aș spune lipsit de pasiune, lucru care, din păcate, îi taie mult din potențialul exploziv. Totuși, după o lectură lungă, amănunțită și pe alocuri plictisitoare, în partea a treia avem parte de o surpriză plăcută. Vă las pe voi să o descoperiți.
Nota mea: 3/5