Când îl citești pe Isaacson, e ca și cum ai sta la o cafea cu un povestitor de excepție care îți dezvăluie tainele vieții, studiilor și operei senzaționale a lui Leonardo da Vinci. E genul de om care ți-ar putea face plăcută chiar și istoria, fără să te adoarmă cu date plictisitoare. Ce să zic, mai cauți și popcorn în timp ce citești!
Leonardo era un cunoscător și un inventator al tuturor lucrurilor frumoase, așa cum îl descrie Paolo Giovio, un contemporan. Cu o curiozitate fără limite, se avânta în studii diverse, de la literatură și pictură la sculptură, biologie, anatomie, matematică și arhitectură. Adică da Vinci nu și-a pus toate ouăle într-un singur coș, ci le-a împrăștiat peste tot și a creat un fel de festin intelectual la care toată lumea era invitată!
În plus, îi plăcea să afle cât mai multe lucruri de la cei din jur. Își bombarda în mod constant cunoscuții cu genul de întrebări pe care ar trebui să învățăm cu toții să le punem mai des. „Întreabă-l pe Benedetto Portinari cum merg oamenii pe gheață în Flandra”, iată o însemnare memorabilă și plină de viață dintr-o listă cu lucruri de făcut. De-a lungul anilor au existat zeci de altele asemenea: „Întreabă-l pe Maestro Antonio cum sunt poziționate bombardele pe bastioane ziua și noaptea… Găsește un meșter în hidraulică și pune-l să-ți spună cum repari o ecluză, un canal și o moară cum se face în Lombardia… Întreabă-l pe Maestro Giovannino cum au construit turnul din Ferrara fără creneluri.”
Leonardo, geniul cu barbă și carnet, părea să fi călătorit în timp: a fost cu zeci, chiar sute de ani înaintea altor oameni de știință celebri. Era un fel de Sherlock Holmes al epocii sale, descoperind teorii pe care mai târziu și le-au revendicat alții, precum Newton. Problema a fost că da Vinci nu era interesat să iasă la televizor și să strige „Uitați-vă ce am descoperit!”. A preferat stilul relaxat, lăsându-și ideile să se odihnească în paginile carnetelor. Astfel, descoperirile lui au fost ca un cadou ascuns în spatele canapelei, așteptând să fie găsit de generațiile viitoare în schițele sale meticulos notate. Un fel de joc de-a v-ați ascunselea cu inteligența.
De n-ar exista multe alte lucruri pentru care să ne amintim de el, Leonardo ar fi putut fi celebrat și ca un pionier al stomatologiei.
Avea un talent de neegalat în a-și lăsa proiectele într-un fel de limbo artistic. Sculpturi, tablouri sau tratate rămâneau, asemenea unui serial anulat, suspendate în aer, așteptând ca cineva să le ofere un final. Autenticitatea picturilor lui? Un adevărat puzzle! Multe au fost create în colaborare cu ucenicii și nu le-a semnat, lăsându-le un pic de mister, așa cum un regizor lasă finalul filmului deschis interpretării.
Printre cele mai importante lucrări ale lui Leonardo, tratate fiecare într-un capitol separat, se numără Omul vitruvian (imaginea iconică ce arată cum corpul uman se încadrează perfect într-un cerc și un pătrat, un fel de ghid practic al proporțiilor corecte), Fecioara între stânci, Cina cea de taină și, bineînțeles, Mona Lisa.
Lăsată să strălucească pe scena finală a cărții, Mona Lisa, regina zâmbetelor enigmatice, devine apogeul acestei biografii captivante. Walter Isaacson îi acordă un capitol întreg, plin de detalii, ca un omagiu adus capodoperei. Iată o parte din concluzia lui:
Mona Lisa a devenit cea mai cunoscută pictură din lume nu doar datorită publicității exagerate sau din pură întâmplare, ci pentru că privitorii au putut să simtă o legătură emoțională cu ea. Ea provoacă o serie de reacții psihologice complexe pe care pare să le exprime și ea însăși. Cel mai miraculos, ea pare să ia act – conștient – atât de noi, cât și de ea. Asta este ceea ce o face să pară vie, cel mai viu dintre toate portretele pictate vreodată. Și tot asta este ceea ce o face unică, una dintre creațiile neegalate ale omenirii.
Așa că, dragi cititori, dacă vreți să vă aventurați în mintea lui Leonardo și să descoperiți ce a ascuns în spatele zâmbetului Monei Lisa, pregătiți-vă pentru o călătorie într-un univers de genialitate și mister.
Nota mea: 5/5
P.S. Această recenzie a fost scrisă cu ajutorul ChatGPT. Glumele îi aparțin; unele erau destul de proaste, așa că le-am editat sau șters.
