Leonardo da Vinci (Walter Isaacson)
Postat pe 1 februarie 2024 în Biografie
Când îl citești pe Isaacson, e ca și cum ai sta la o cafea cu un povestitor de excepție care îți dezvăluie tainele vieții, studiilor și operei senzaționale a lui Leonardo da Vinci. E genul acela de om care ți-ar putea face chiar și istoria plăcută, fără să te adoarmă cu date plictisitoare. Ce să zic, mai cauți și popcorn în timp ce citești! 🍿
Leonardo era un cunoscător și un inventator al tuturor lucrurilor frumoase, așa cum îl descrie Paolo Giovio, un contemporan din Milano. Cu o curiozitate care nu cunoștea limite, se avânta în studii diverse, de la literatură și pictură la sculptură, biologie, anatomie, matematică și arhitectură. Adică, da Vinci nu a pus toate ouăle într-un singur coș, ci le-a împrăștiat pe toate și a creat un fel de festin intelectual la care toată lumea era invitată!
Leonardo era un cunoscător și un inventator al tuturor lucrurilor frumoase, așa cum îl descrie Paolo Giovio, un contemporan din Milano. Cu o curiozitate care nu cunoștea limite, se avânta în studii diverse, de la literatură și pictură la sculptură, biologie, anatomie, matematică și arhitectură. Adică, da Vinci nu a pus toate ouăle într-un singur coș, ci le-a împrăștiat pe toate și a creat un fel de festin intelectual la care toată lumea era invitată!
În plus, îi plăcea să afle cât mai multe lucruri de la cei din jur. Își bombarda în mod constant cunoscuții cu genul de întrebări pe care ar trebui să învățăm cu toții să le punem mai des. "Întreabă-l pe Benedetto Portinari cum merg oamenii pe gheață în Flandra", iată o însemnare memorabilă și plină de viață dintr-o listă cu lucruri de făcut. De-a lungul anilor au existat zeci de altele asemenea: "Întreabă-l pe Maestro Antonio cum sunt poziționate bombardele pe bastioane ziua și noaptea... Găsește un meșter în hidraulică și pune-l să-ți spună cum repari o ecluză, un canal și o moară cum se face în Lombardia... Întreabă-l pe Maestro Giovannino cum au construit turnul din Ferrara fără creneluri."
Leonardo, geniul cu barbă și carnet, părea că a făcut un du-te-vino în timp, cu zeci sau chiar sute de ani înainte de ceilalți oameni de știință celebri. Practic, el era Sherlock Holmes-ul epocii sale, descoperind teorii pe care mai târziu le revendicau alții ca Newton și echipa. Problema a fost că da Vinci nu era interesat să iasă la televizor și să strige, "Uitați-vă ce am descoperit!" A preferat stilul relaxat, lăsându-și ideile să se odihnească în paginile carnetelor lui. Astfel, descoperirile și teoriile lui Leonardo au fost ca un cadou ascuns în spatele canapelei, așteptând să fie găsit de generații viitoare în schițele sale meticulos notate. Un fel de joc de-a v-ați ascunselea cu inteligența.
De n-ar exista multe alte lucruri pentru care să ne amintim de el, Leonardo ar fi putut fi celebrat și ca un pionier al stomatologiei.
A avut o abilitate de neegalat în a lăsa proiectele sale într-un fel de limbo artistic. Sculpturi, tablouri sau tratate, uneori asemenea aventurilor neterminate ale unei serii TV, rămâneau suspendate în aer, așteptând ca cineva să decidă să le ofere un final. Autenticitatea picturilor lui? Un adevărat puzzle! Multe erau create în colaborare cu ucenicii săi și nu a pus semnătura pe ele, lăsându-le să aibă un pic de mister, așa cum un regizor lasă finalul filmului deschis la interpretare.
Printre cele mai de seamă lucrări ale lui Leonardo da Vinci se numără, și sunt tratate în capitole separate fiecare, Omul vitruvian (imaginea iconică care arată cum corpul uman se potrivește perfect într-un cerc și un pătrat, un fel de ghid practic pentru cum să-ți faci oamenii la scară corectă), Fecioara între stânci, Cina cea de taină și, bineînțeles, Mona Lisa.
Lăsată să strălucească pe scena finală a cărții, Mona Lisa, regina zâmbetelor enigmatice, devine apogeul acestei biografii captivante. Walter Isaacson îi acordă un capitol întreg, inundat cu detalii, ca un omagiu adus capodoperei. Iată o parte din concluzia sa:
Mona Lisa a devenit cea mai cunoscută pictură din lume nu doar datorită publicității exagerate sau din pură întâmplare, ci pentru că privitorii au putut să simtă o legătură emoțională cu ea. Ea provoacă o serie de reacții psihologice complexe pe care pare să le exprime și ea însăși. Cel mai miraculos, ea pare să ia act - conștient - atât de noi, cât si de ea. Asta este ceea ce o face să pară vie, cel mai viu dintre toate portretele pictate vreodată. Și tot asta este ceea ce o face unică, una dintre creațiile neegalate ale omenirii.
Așa că, dragii mei cititori, dacă vreți să vă aventurați în mintea lui Leonardo și să descoperiți ce-a vrut el să ascundă în spatele zâmbetului Monei Lisa, pregătiți-vă pentru o călătorie într-un univers de genialitate și mister.
Nota mea: 5/5
P.S. Acest review a fost scris cu ajutorul lui ChatGPT. Glumele îi aparțin, unele erau destul de proaste și le-am editat sau șters.